În următorii șapte ani, tema centrală a experienței noastre umane va fi vindecarea sufletului. De ce este necesară această călătorie va fi dezvăluit treptat – de fiecare dată când alegem să facem un pas mai aproape de Sinele nostru adevărat. Acel Sine a fost întotdeauna acolo, ascuns sub straturi de frustrare, emoții reprimate și tipare profund încorporate, păstrate în corpul sufletului. Tot ceea ce ai simțit vreodată este stocat în sufletul tău. Dintr-o perspectivă multidimensională, acest corp sufletesc emite un câmp energetic de 150 de metri în jurul tău în lumea 3D – un halou magnetic de memorie și emoție.
Sufletul acționează ca un cip divin, înregistrând totul. Dar la fel ca orice sistem, atunci când memoria devine supraîncărcată, devine toxică. De unde știm că este plin? O simțim. O greutate persistentă în piept, o greutate emoțională liniștită, dar constantă - acestea sunt semne de saturație. Un gând neprocesat, o rană veche sau un tipar ciclic ar putea apăsa pe suflet, cerând să fie văzut, simțit și eliberat. Vindecarea începe cu simțirea. Emoțiile reprimate, durerea nerostită și traumele ignorate devin noduri în câmpul energetic al sufletului. Acestea nu dispar doar cu timpul. Ei rămân activi, atragând situații similare, oameni care le declanșează și stări emoționale care par să ne inunde de nicăieri. Până când îi întâlnim cu prezență.
Vindecarea sufletului nu este o destinație. Este o călătorie continuă de curățare, acceptare și reconectare. Ne invită la onestitatea radicală. Ce doare? Ce parte din tine nu a fost niciodată auzită cu adevărat? Ce emoție ai lăsat deoparte, sperând că va dispărea dacă l-ai lăsat în pace? Pe măsură ce începem să simțim în mod conștient aceste straturi, începem să ne amintim. Sufletul nu doar stochează durerea, ci păstrează amintirea cine suntem cu adevărat. Sub suferință se află un miez pur de lumină, o scânteie divină neatinsă de timp sau de traume. Călătoria de vindecare nu este despre a te repara, ci despre a dezvălui din nou acea lumină, strat cu strat.
Da, uneori doare. Dar durerea este un semn că te apropii. Că sufletul tău strigă să fie văzut, onorat și ținut. Și când se întâmplă asta - când sufletul tău este în sfârșit recunoscut - începe procesul alchimic. Energia densă începe să se dizolve. Amintirile dureroase se rescriu prin compasiune. Câmpul tău vital se purifică. Aceasta este o alchimie interioară sacră. Tot ceea ce odată a fost reprimat sau distorsionat este scos la lumină pentru transformare. Adevărata vindecare necesită curajul de a-ți înfrunta istoria emoțională fără măști, fără negare, fără înșelăciune. Sufletul tău nu îți cere să fii perfect, ci îți cere să fii prezent. Nu necesită să te simți mereu „bine” – ci să fii autentic. Și prin acea autenticitate, întregul tău sistem minte-corp-suflet începe să se reconecteze. Tu eliberezi. Tu te reincarci. Cu frecvențe mai înalte: iubire, pace, claritate, voință divină.
Următorii șapte ani marchează un punct de cotitură în planul evolutiv al umanității. Codurile sufletului sunt supuse unei recalibrari masive. Nu mai putem funcționa sub vechile paradigme de evitare, disociere sau supracompensare. Corpul sufletului cere eliberare. Ne cheamă înapoi la totalitate. Și această întoarcere este sacră, personală și ireversibilă.
Adevăratul Sine nu mai poate fi negat. Nu țipă – pulsa. În liniște. În. „Sunt ceea ce ai așteptat.” Totul trebuie simțit pentru a fi explorat. Tot ce este explorat poate fi vindecat. Și totul vindecat... devine libertate.
Contemplă asta acum cu inima deschisă. Ați început deja procesul. Restul va continua să curgă prin tine. Corpul sufletului: o viziune spirituală și științifică Din punct de vedere spiritual, corpul sufletului este văzut ca vehiculul subtil al conștiinței care leagă esența ta divină (Eul Superior) cu experiența ta umană. Este o bancă de memorie vie, care stochează experiențe emoționale, lecții karmice, daruri sufletești, intenții pure și înțelepciunea adunată de-a lungul vieților. Nu este vizibil pentru ochiul fizic, dar cei cu vedere clarvăzătoare sau în stări alterate de conștiință o pot percepe. Emoțiile intense, rugăciunea profundă, vindecarea energetică sau practicile devoționale activează și curăță acest strat sacru al ființei.
Din punct de vedere științific, știm acum că corpul nu este doar materie, ci este energie. Fiecare celulă, fiecare organ vibrează. Împreună, ele formează un câmp electromagnetic care înconjoară corpul fizic - o „aura” științifică, dacă vreți. Cel mai puternic dintre aceste câmpuri este generat de inimă, care emite impulsuri detectabile la câțiva metri distanță. Acest câmp reflectă starea noastră emoțională și influențează modul în care ne conectăm cu ceilalți, la fel cum este influențat de gânduri și stres.
În interiorul nostru, celulele noastre poartă amintiri – nu numai despre ADN moștenit, ci și despre traume emoționale și fizice. Aceasta este cunoscută sub numele de memorie celulară - capacitatea celulelor de a reține informații din experiențele noastre trăite, având un impact asupra sănătății, comportamentului și reacțiilor viitoare. Aici intră psihoneuroimunologia, o ramură a științei care explorează modul în care gândurile și emoțiile ne afectează în mod direct sistemul imunitar, nervos și hormonal. Un stres emoțional profund poate suprima imunitatea sau chiar poate declanșa boala.
La o scară mai mare, avem teorii precum teoria câmpului unificat, care propune că totul în univers este conectat prin câmpuri invizibile de energie și informație. Biologul Rupert Sheldrake numește aceste „câmpuri morfice”, explicând posibil de ce animalele simt când stăpânul lor este pe cale să treacă sau cum ideile se răspândesc fără contact direct. Așadar, între câmpul nostru electromagnetic, memoria celulară, conexiunea minte-corp și rețeaua energetică subtilă care ne leagă de Tot ceea ce este – începem să vedem că ființa umană este mult mai mult decât ceea ce vede ochiul.
Și totuși, în ciuda textelor spirituale străvechi și a dovezilor științifice moderne, omenirea încă se luptă cu abandonul de sine – ignorând sufletul, invalidând emoțiile și deconectându-se de Sine. Dar am ajuns la linia finală a acestui tipar. Acesta este mesajul pe care îl primesc în comuniunea mea cu Tatăl: Începând cu luna aprilie, se deschide o fereastră specială de timp pentru eliberarea sufletului. Un nou capitol sacru se desfășoară și vă invit să reflectați asupra lui... și să alegeți ceea ce este cel mai bun pentru calea voastră.
Cu evlavie și lumină, Ioana Adina